Sectorul industrial joacă un rol esențial în tranziția către o Economie Circulară a României, având oportunitatea să devină un motor de inovație și sustenabilitate. Se pune accent pe transformarea acestui sector mai ales datorită impactului semnificativ asupra  mediului și a utilizării resurselor.

În cadrul economiei circulare, sectorul industrial este chemat să adopte practici care să minimizeze generarea de deșeuri și să optimizeze ciclul de viață al produselor. Un aspect crucial este designul ecologic, care își propune să creeze produse durabile și ușor de reciclat. Acesta implică inovație în materialele utilizate, procesele de producție și designul produsului pentru a facilita dezasamblarea și reciclarea ulterioară.

Sectorul industrial poate beneficia de un management mai eficient al resurselor, cu accent pe reciclare și reutilizare. În același timp colaborarea între companii pentru a stimula schimbul de materii prime secundare și cooperarea în implementarea practicilor circulare sunt aspecte cheie ale acestei tranziții.Un alt element important este sprijinul acordat inovării în sectorul industrial. Guvernul României încurajează cercetarea și dezvoltarea în tehnologii curate, precum și adoptarea de soluții inovatoare pentru eficientizarea proceselor de producție. Acest lucru creează oportunități pentru companii în vederea adoptării tehnologii mai puțin poluante și de a investi în modalități inovatoare de utilizare a resurselor.Gestionarea și reciclarea deșeurilor este un pilon fundamental care are un impact semnificativ asupra conservării resurselor și reducerii poluării mediului. În acest sens, se urmărește îmbunătățirea infrastructurii de reciclare pentru a crește capacitatea de colectare și procesare a deșeurilor reciclabile, astfel încât o proporție mai mare a deșeurilor să poată fi reintrodusă în circuitul economic. Adoptarea acestui document deschide calea pentru politici cheie, care să sprijine tranziția către o economie circulară. Strategia de Economie Circulară a României a identificat sectoarele cu cel mai mare potențial de realizare a economiei circulare, după cum urmează:

• Agricultura și Silvicultura

• Industria auto

• Construcțiile

• Produsele alimentare și băuturile

• Ambalajele

• Textilele

• Echipamentele electrice și electronice

• Deșeurile

• Apa și apa uzată

Responsabilitatea extinsă a producătorului (EPR) este unul dintre instrumentele importante pentru implementarea ierarhiei deșeurilor în funcție de prioritate, pornind de la prevenire, pregătire pentru reutilizare, reciclare, valorificare și eliminare. Este un instrument eficient al cărui obiectiv principal este reducerea cantității de deșeuri generate și îmbunătățirea ratelor de reciclare.Acest instrument economic, care transferă responsabilitatea gestionării deșeurilor de la autoritățile publice către producătorii de bunuri, a fost introdus în legislația UE în 1994 și a fost aplicat treptat la o gamă largă de produse, și anume ambalaje, baterii, echipamente electrice și electronice, anvelope și vehicule, iar în viitorul apropiat și pentru textile. EPR poate încuraja schimbarea comportamentului actorilor implicați în lanțul valoric al produselor de la producători, comercianți, consumatori, autorități, operatori de gestionare a deșeurilor, colectori și reciclatori. Responsabilitatea extinsă a producătorului este implementată prin organizații create special în acest sens care colectează sume de bani de la producători; aceștia sunt utilizați pentru finanțarea operațiunilor de gestionare a deșeurilor, cum ar fi colectarea, sortarea și reciclarea. Deși s-au înregistrat rezultate bune în ceea ce privește ratele de reciclare pentru ambalaje și DEEE, există încă o serie de provocări de depășit. Una dintre provocări este necesitatea extinderii EPR la o gamă mai largă de produse, dar și îmbunătățirea eficienței sistemelor de colectare și reciclare.

• Amendmente ale Directivei Cadru Deșeuri (noi fluxuri de deșeuri)

Această inițiativă își propune să contribuie la obiectivul planului de acțiune al economiei circulare de a reduce semnificativ generarea totală de deșeuri și de a înjumătăți cantitatea de deșeuri municipale reziduale (nereciclate) până în 2030. Lipsa resurselor de finanțare și a soluțiilor tehnologice sunt principalele bariere în calea progresului către o economie circulară. Sunt necesare mai multe acțiuni pentru depășirea obstacolelor precum eliminarea barierelor de reglementare identificate, abordarea eșecurilor pieței prin o mai bună claritate, specificitate și armonizare a dispozițiilor legale.Sectorul produselor alimentare și cel al textilelor reprezintă sectoare de top în ceea ce privește intensitatea utilizării resurselor și provoacă externalități negative semnificative de mediu, care nu respectă ierarhia deșeurilor, în ciuda cerințelor legale. Reducerea risipei alimentare poate contribui la creșterea securității alimentare prin îmbunătățirea eficienței și productivității lanțului de aprovizionare. Creșterea eficienței sistemelor alimentare și sprijinirea schimbării comportamentului consumatorilor pentru a reduce risipa ar putea contribui la scăderea prețurilor, îmbunătățind astfel accesul la alimente pentru mai mulți oameni.

Sectorul textil utilizează în mod intensiv resurse, în timp ce costurile de gestionare a deșeurilor, atât pentru îmbrăcăminte, cât și pentru textile de uz casnic, nu sunt internalizate în prețul produselor noi. În prezent, un volum mare de deșeuri textile sunt eliminate în deșeurile reziduale, iar costul acestei eliminări și externalitățile de mediu, inclusiv emisiile rezultate din incinerare și depozitare, nu sunt internalizate.Obiectivele specifice ale propunerii de modificare a Directivei Cadru Deșeuri referitor la deșeurile textile sunt îmbunătățirea gestionării deșeurilor textile în conformitate cu „ierarhia deșeurilor”, acordând prioritate prevenirii generării deșeurilor, pregătirii pentru reutilizare și reciclare a textilelor față de alte opțiuni de recuperare și eliminare și implementarea principiului „poluatorul plătește”.Acest instrument legal reglementează toate aspectele gestionării deșeurilor textile, inclusiv obligațiile specifice de a asigura colectarea separată, tratarea și cerințele de raportare. Se crează condițiile pentru extinderea infrastructurii pentru reutilizare și reciclarea deșeurilor textile. Obligațiile EPR pentru textile și stimulentele economice precum „ecomodularea taxelor” vor face produsele textile mai durabile.Obligația de colectare separată a textilelor intră în vigoare la 1 ianuarie 2025. Conform informațiilor furnizate de Statele Membre, este puțin probabil ca sistemele de colectare separată și infrastructura de sortare și reciclare să fie pregătite pentru a face față cantităților suplimentare anticipate pentru a fi colectate. Sortarea este de așteptat să aibă loc în majoritatea Statelor Membre în apropierea punctelor de colectare a deșeurilor, în timp ce reciclarea nu preconizăm ca va avea loc în toate țările și este probabil să fie situată în regiuni apropiate de centrele de producție de textile și de infrastructură existente.

• Impactul Regulamentului privind deșeurile de ambalaje

Cantitatea de ambalaje este în creștere, cu o estimare de la 78 mil. tone în anul 2018 la 92 mil. tone în anul 2030 și la 107 mil. tone în 2040. Printre consecințe se vor număra creșterea consumului de resurse neregenerabile, impactul negativ asupra climei, un management ineficient al deșeurilor, littering, utilizarea excesivă a substanțelor deficitare în ambalaje, o calitate scăzută a reciclării și utilizarea depozitării și incinerării în mod excesiv, precum și a exportului.

Ambalajele reprezintă o preocupare majoră de mediu, fiind unul dintre principalii utilizatori de materiale virgine (40 % din materiale plastice și 50 % din hârtia folosită în UE sunt destinate ambalajelor) și reprezintă 36 % din deșeurile solide municipale.

Piața internă nu funcționează pe deplin în cazul ambalajelor, deoarece abordarea diferă în cadrul Statelor Membre, cel puțin în ceea ce privește cerințele de etichetare, definirea ambalajelor reciclabile sau reutilizabile. Modul diferit în care este abordată modularea contribuțiilor de responsabilitate extinsă a producătorului (EPR) în diferite State Membre creează incertitudine juridică pentru întreprinderi, ceea ce duce la scăderea de investiții în ambalaje inovatoare și ecologice și noi modele circulare de afaceri.Au fost identificate trei grupuri de probleme interconectate pentru situația actuală a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje: generarea în continuă creștere de deșeuri de ambalaje, bariere în calea circularității ambalajelor și reciclarea de calitate scăzută.Având în vedere eșecul aplicări Directivei Ambalaje și Deșeuri de Ambalaje, este necesar să existe o mai bună armonizare la nivel european și o mai bună abordare a problemelor actuale. Noua prevedere legală, ca Regulament, este prevăzută pentru a crea o piață competitivă și condiții de concurență echitabile pentru o mai bună utilizare a resurselor naturale și a materialelor reciclate de bună calitate.Acest regulament va asigura condițiile pentru ca toate cele 27 de State Membre să își îndeplinească obligațiile în același timp și în același mod. De asemenea, va oferi securitatea juridică necesară, va reduce denaturarea concurenței și va transmite semnale clare actorilor de pe piață din afara UE care intenționează să introducă produse pe piața UE.

• Proiectarea ecologică a produselor sustenabile

Din ce în ce mai multe produse joacă un rol vital în viața noastră și în aceeași măsură un număr constant de produse vechi sau pe care nu le mai dorim sunt aruncate zilnic, generând impact negativ asupra mediului. Prin aplicarea proiectării ecologice se urmărește să se abordeze acele aspecte care sunt cele mai dăunătoare din punct de vedere al impactului produselor asupra mediului.Regulamentul va extinde domeniul de aplicare al Directivei privind proiectarea ecologică în ​​ceea ce privește produsele, va introduce noi cerințe suplimentare, cu scopul de a reduce impactul negativ asupra mediului pe ciclul de viață și va îmbunătăți funcționarea pieței interne. Cerințele de proiectare ecologică se bazează pe aspectele de sustenabilitate și circularitate, ținând cont de durabilitatea produselor, reutilizabilitatea și reparabilitatea, prezența substanțelor deficitare în produse, eficiența energetică și a resurselor, conținutul de material reciclat în produse, remanufacturarea produselor și reciclarea de înaltă calitate, dar și reducerea amprentei de carbon și de mediu a produselor.Regulamentul contribuie, de asemenea, la obiectivele politicii industriale a UE de a stimula oferta și cererea de bunuri durabile, de a asigura o producție durabilă și de a asigura condiții de concurență echitabile pentru produsele vândute pe piața internă.Acest regulament face parte dintr-un pachet de inițiative prezentate de Comisie, referitoare la produsele durabile și la promovarea opțiunilor consumatorilor de a alege aceste produse. Pachetul include inițiative sectoriale direcționate, privind textilele și produsele pentru construcții, care se adresează produselor cu cel mai semnificativ impact asupra mediului și climei, precum și o inițiativă de împuternicire a consumatorilor în tranziția ecologică, printr-o mai bună protecție împotriva practicilor neloiale și o mai bună informare.

Greenwashingul sau dezinformarea ecologică este un fenomen care a luat amploare în ultimii ani, având în vedere apetitul crescut pentru produse, servicii, împrumuturi sau investiții „ecologice/durabile”. Afirmațiile din rapoartele companiilor au fost din ce în ce mai analizate de ONG-uri și experți independenți, precum și dovezile pentru comunicarea cu consumatorii privind beneficiile de mediu. Nu în ultimul rând, a devenit o prioritate aplicarea unor criterii solide pentru „produse ecologice” și „servicii ecologice” comercializate, deoarece poate fi afectată credibilitatea politicilor de mediu și a instrumentelor economice menite să sprijine obiectivele de durabilitate ale Uniunii Europene.Fenomenul a atras atenția mai ales după ce Comisia Europeană a propus criterii comune împotriva dezinformării ecologice și a afirmațiilor de mediu înșelătoare. În conformitate cu propunerea, consumatorii vor avea mai multă claritate și o asigurare mai bună că, atunci când ceva este vândut ca verde, este într-adevăr verde, dar și informații mai bune pentru a alege produse și servicii ecologice.De asemenea, vor beneficia și întreprinderile deoarece, cele care depun un efort real pentru a îmbunătăți sustenabilitatea ecologică a produselor lor, vor fi mai ușor recunoscute și recompensate de consumatori și vor putea să-și crească vânzările – mai degrabă decât să se confrunte cu concurență neloială. În acest fel, propunerea va contribui la crearea unor condiții de concurență echitabile atunci când este vorba de informații despre performanța de mediu a produselor.Penalitățile preconizate pentru abaterile companiilor de la aceste reguli pot ajunge la sume considerabile, prin urmare subiectul va genera cu siguranță multă atenție din partea mediului de afaceri.Există, însă, o preocupare mai largă în acest domeniu, mai ales în ceea ce privește creditele, investițiile sau asigurările „durabile”. Toate acestea le vom discuta cu experții în domeniu.

Stabilitatea climei pământului este amenințată. Continuăm să producem carbon mult mai repede decât îl poate absorbi natura. Ce putem face?Decarbonizarea este procesul de reducere sau eliminare a emisiilor de carbon. Carbonul net zero este un obiectiv care înseamnă transformarea fundamentală a sectoarelor cum ar fi energia, industria, mobilitatea, clădirile, agricultura, silvicultură și alte utilizări ale terenurilor, precum și gestionarea deșeurilor. Este necesară o abordare foarte complexă pentru a pune în aplicare o tranziție durabilă.Cine și cum va plăti pentru tranziție?Companiile iau deja în considerare tehnologii inovatoare, cum ar fi combustibilii regenerabili, captarea și stocarea carbonului ca soluție pentru decarbonizare. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, intensitatea directă de CO2 a producției de ciment a crescut cu aproximativ 1,5% pe an între 2015 și 2021, dar va trebui să scadă cu 3% în fiecare an până în 2030 pentru a ajunge la zero net.

Combustibilii fosili sunt cel mai mare contributor la schimbările climatice globale, fiind responsabili pentru mai mult de 75% din emisiile globale de gaze cu efect de seră și aproape 90% din emisiile de dioxid de carbon.Agenția Internațională pentru Energie Regenerabilă (IRENA) estimează că 90% din electricitatea mondială poate și ar trebui să provină din energie regenerabilă până în 2050. Fiind astăzi cea mai ieftină opțiune de energie în majoritatea părților lumii, energia regenerabilă are un potențial care nu a fost încă valorificat pe deplin, fiind în același timp și o oportunitate reală pentru sursele de energie cu emisii scăzute de carbon. Agenția Internațională pentru Energie (IEA) estimează că numărul net de locuri de muncă va crește în sectorul energetic cu aproximativ 9 milioane, unele locuri de muncă vor fi pierdute în sectorul combustibililor fosili, dar multe altele vor fi create în sectorul energiei verzi. Mai mult, în sectoarele conexe, vor fi necesari noi lucrători pentru a produce vehicule electrice și noi aparate.Securitatea energetică este, de asemenea, unul dintre cele mai importante câștiguri, ajutând țările să fie mai independente prin diversificarea opțiunilor de alimentare cu energie.

Eficiența energetică înseamnă a utiliza mai puțină energie pentru a face același lucru.Eficiența energetică este un principiu fundamental al politicii energetice a UE și trebuie luat în considerare de către statele membre în toate politicile relevante și deciziile majore de investiții luate în sectoarele energetice și non-energetice. Sectorul public trebuie să joace un rol exemplar în îmbunătățirea practicilor de eficiență energetică prin reducerea cu 1,9% a consumului anual de energie și extinderea obligației de renovare anuală (de 3%) a clădirilor pentru toate nivelurile administrației publice. Sectorul public va juca, de asemenea, un rol motor în dezvoltarea pieței serviciilor energetice. În plus, noua legislație promovează planuri locale de încălzire și răcire în municipiile mai mari.Sistemele de management al energiei devin o cerință implicită pentru marii consumatori de energie care depășesc 85 TJ de consum anual de energie și vor fi supuse auditurilor obligatorii în caz de neconformitate. Companiile cu un consum de energie peste 10 TJ vor trebui să efectueze un audit energetic și să pregătească un plan de acțiune pentru diferitele recomandări.

Planul de redresare și reziliență al României a răspuns nevoii urgente de a promova o redresare puternică, făcând în același timp economia și societatea României mai rezistente și pregătite pentru viitor. Ca răspuns la perturbarea pieței energetice cauzată de invazia Ucrainei de către Rusia, Comisia a lansat Planul REPowerEU. Facilitatea pentru redresare și reziliență este instrumentul de implementare și de finanțare. În cadrul REPowerEU, țările UE și-au actualizat planurile de redresare și reziliență cu noi măsuri pentru economisirea energiei și diversificarea aprovizionării cu energie a UE.În domeniul politicilor de climă și mediu, provocările României includ emisiile de gaze cu efect de seră care urmează să crească și ar putea pune în pericol atingerea obiectivelor energetice și climatice pentru 2030 și 2050. În plus, în timp ce economia circulară a României are potențial, există o nevoie deosebită de îmbunătățire a infrastructurii pentru gestionarea apei, a deșeurilor, a apelor uzate și a poluării aerului prin investiții suplimentare.Vom discuta despre oportunitățile strânse de fondurile care urmează a fi rambursate în cadrul PNRR și oportunitățile de îmbunătățire a mecanismelor de finanțare care vizează diminuarea impactului asupra mediului și dezvoltarea afacerilor și a comunităților.

Obiectivul instrumentelor economice (EI) este de a încuraja producția și consumul eficient și sănătos din punct de vedere ecologic prin internalizarea costurilor de mediu la stabilirea prețurilor integrale. Potrivit OCDE, instrumentele economice includ taxe pentru efluenți sau taxe pentru poluanți și deșeuri, sisteme de rambursare a depozitelor și permise de poluare tranzacționabile. Acestea sunt adesea folosite ca parte a unei politici economice mai ample și pot fi o modalitate eficientă de atingere a obiectivelor politice specifice, cum ar fi activarea conceptului de responsabilitate a producătorului.Instrumentele economice cheie din România sunt operaționalizate prin legislația Fondului de Mediu, adică OUG 196/2005. Din 2005, prevederile legale au fost îmbunătățite, adaptate pentru a se potrivi cerințelor europene, iar capacitatea administrativă de a asigura implementarea s-a dezvoltat considerabil.Cu toate acestea, rămân multe de făcut, deoarece performanța României în multe domenii, în special în economia circulară, este încă în urmă.De asemenea, România acumulează experiență în implementarea instrumentelor economice pentru alte categorii de politici, de ex. comerțul cu certificate de credite de carbon.

Care sunt lecțiile învățate până acum? Cum ar putea fi îmbunătățite Instrumentele economice în viitor? Care va fi impactul pentru actorii economici responsabili? Se așteaptă o dezbatere sănătoasă.

Finanțarea durabilă este un termen general care se referă la procesul de investiții care contabilizează și promovează factorii de mediu și sociali. Acesta acoperă o gamă largă de activități, de unde dezbaterea despre standarde și instrumentele de politică cele mai eficiente. În acest context, directiva de raportare a sustenabilității corporative (Corporate Sustainability Reporting Directive - CSRD) va trebui implementată în curând și în România. Această nouă directivă modernizează și întărește regulile privind informațiile sociale și de mediu pe care companiile trebuie să le raporteze. Un set mai larg de companii mari, precum și IMM-uri listate, vor fi acum obligate să raporteze cu privire la sustenabilitate. Este doar un nou exercițiu complicat de conformitate sau va permite transformarea modelelor de afaceri către un impact redus asupra mediului? Care sunt factorii politici complementari care se așteaptă să impulsioneze o finanțare durabilă?Noile reguli vor asigura că investitorii și alte părți interesate au acces la informațiile de care au nevoie pentru a evalua impactul companiilor asupra oamenilor și asupra mediului, iar investitorii să evalueze riscurile financiare și oportunitățile care decurg din schimbările climatice și alte probleme de durabilitate. În sfârșit, costurile de raportare vor fi reduse pentru companii pe termen mediu și lung prin armonizarea informațiilor care trebuie furnizate.Primele companii vor trebui să aplice noile reguli pentru prima dată în anul financiar 2024, pentru rapoartele publicate în 2025.Guvernul României a publicat prin Hotărâre de Guvern Metodologia de raportare de sustenabilitate — Codul român de sustenabilitate, pentru raportarea voluntară. După euforia inițială, acum apar provocările pentru entitățile din România. Urmează multe clarificări, iar această dezbatere este rezervată celor care doresc să implementeze legislația europeană și să o folosească ca un potențial instrument de management.