Pentru asigurarea succesului în atingerea obiectivelor de mediu nu este suficientă adoptarea de norme legale prin care sunt impuse anumite cerințe obligatorii. Cele mai eficiente instrumente sunt cele care creează un mixt și care vin cu coerciții (eco-taxe) sau stimulente pentru mediul economic.

În acest sens, au fost dezvoltate o serie de instrumente economice care sunt deja utilizate de câteva decenii, în timp ce noi astfel de instrumente se dezvoltă pe masură ce apar noi constrângeri legate de mediu. Instrumentele economice creează semnale în piață care pot să influenţeze comportamentul producătorilor și al consumatorilor. Acestea sprijină realizarea obiectivelor de mediu și contribuie la internalizarea costurilor de mediu, ceea ce se concretizează prin reducerea poluării sau a consumului de resurse naturale în exces, precum și la optimizarea proceselor și o mai bună gestionare a materiilor prime.

Finanțarea proiectelor de mediu este una din prioritățile multor state care au nevoie să găsească soluții pentru finanțarea problemelor de mediu cu care se confruntă. La nivel european mai multe linii de finanțare au fost create pentru a rezolva conformarea cu prevederile legale de mediu care devin tot mai stricte.

Pentru instituțiile financiare, atunci când se iau decizii de investiții, finanțarea durabilă a devenit o prioritate, astfel încât sunt previzionate mai multe investiții pe termen lung în activități și proiecte economice durabile care iau in considerare aspectele de mediu, sociale și de guvernanță.

Instrumente Economice

Printre cele mai cunoscute instrumente economice aplicate în domeniul mediului se numără eco-taxele, stimulentele fiscale, aplicarea principiului Poluatorul plătește, Sistemul Garanție Returnare, dar și Responsabilitatea Extinsă a Producătorului cu o experință în implementare de peste 30 de ani.

Responsabilitatea Extinsă a Producătorului

Responsabilitatea extinsă a producătorului (EPR) este unul dintre instrumentele importante pentru implementarea ierarhiei deșeurilor de la prevenire, pregătire pentru reutilizare, reciclare, valorificare și eliminare. Este un instrument eficient al cărui obiectiv principal este reducerea cantității de deșeuri generate și îmbunătățirea țintelor de reciclare, aplicabil pentru o categorile largă de bunuri care sunt reglementate separat, prin legislație dedicată la nivel european. Începând cu fluxul ambalajelor pentru care există o experiență de peste 30 ani și continunând cu echipamentele electrice și electronice, baterii și acumulatori, s-au înregistrat rezultate pozitive atât în ceea ce privește creșterea cantităților de deșeuri colectate separat, precum și a ratelor de reciclare. Mai sunt încă multe de făcut dacă ne îndreptăm atenția către primele paliere din ierahia deșeurilor, mai ales referitor la prevenire și reutilizare, dar și pentru creșterea reciclabilității produselor. În atenția experților se află în prezent introducerea de noi fluxuri de produse reglementate sub incidența acestui instrument economic, așa cum este cazul textilelor, dar ne așteptăm ca și mobilierul sau materialele de construcții să fie în curând în vizor.

Finanțarea mediului

În contextul politicii UE, finanțarea durabilă este înțeleasă ca finanțarea care sprijină creșterea economică, reducând în același timp presiunile asupra mediului pentru a ajuta la atingerea obiectivelor de mediu și care ține cont concomitent de aspectele sociale. Astfel, pe langă dezvoltarea de proiecte verzi și aplicarea de tehnologii curate, sunt luate în considerare și aspectele care ajută companiile să devină mai durabile, să anticipeze nevoile și să inoveze în domeniul dezvoltării durabile.

Instrumentele de finanțare la nivel național joacă un rol important pentru România și ne propunem să aducem în atenția dumneavoastră care sunt oportunitățile de finanțare actuale.

Apeluri de finanțare în derulare sau în pregătire pentru a sprijinii proiectele de mediu, foduri alocate pentru cercetare și inovare, scheme de finanțare dedicate autorităților publice sau companiilor, toate acestea vor face subiectul dezbaterilor dedicate finanțării mediului.

Un sistem economic sustenabil ar trebui să dea planetei mai mult decât ia.

Acest lucru este posibil printr-o abordare coerentă, ținâd cont de limitele planetei, prin reducerea amprentei de consum și creșterea circularității resurselor. Acesta este un obiectiv central al Strategiei industriale a UE care aduce beneficii în economie, inclusiv prin crearea de noi locuri de muncă, dar și prin limitarea dependenței UE de materiile prime din surse externe.

Ținând cont că o parte importantă a cheltuielilor în cazul companiilor se direcționează către achiziția de materiale, gestionarea acestora în circuit închis va conduce atât la asigurarea unei stabilități în aprovizionare, cât și la protecție față de fluctuația prețurilor pe piață, cu impact pe rentabilitate.

Multe din produsele prezente azi pe piață se strică prea repede sau nu pot fi reparate, unele sunt proiectate să fie utilizate o singură dată și, de multe ori, nu pot să fie reciclate. Acest lucru conduce la generarea de deșeuri pentru care posibilitatea de reintroducere în circuitul economic este fie blocată, fie limitată.

Furnizarea de produse de înaltă calitate, cu durată de viață mai lungă, concepute pentru a fi ușor de reparat, dezasamblat, reutilizat și reciclat va avea un impact important asupra consumatorilor. Devin astfel parte a sistemului prin adoptarea unui comportament active, care poate conduce la dezvoltarea de noi concepte de utilizare (dematerializare) pentru mai multe categorii de produse, precum și modele de afaceri, așa cum este “Produs ca Serviciu”.

Economia circulară nu se referă doar la reciclare sau la gestionarea deșeurilor, ci se referă la extinderea longevității produsului și la reutilizarea produselor, a componentelor și a materialelor. Chiar dacă reciclarea este importantă pentru a readuce materialele înapoi în economie, evitând astfel să fie risipite, economia circulară ține cont de întregul ciclu de viață al unui produs, de la extracția materiilor prime și până la eliminarea la sfârșitul vieții.

Noul Act al Economiei Circulare, care urmează să fie elaborat, are ca obiectiv crearea pieței de materii prime secundare pentru a limita astfel presiunea asupra materiilor prime virgine, asigurarea necesarului de materii prime critice și creșterea eficienței resurselor.

Pentru România rămâne o provocare tranziția către o economie circular. În prezent mai sunt multe de făcut atât în evaluarea impactului deciziilor anterioare și a implementării cadrului legal existent, dar și în ceea ce privește capacitatea de adaptare a sectoarelor economice la provocările cu care vin noile modificări legislative la nivel European.

Modificări legislative la nivel european

Două din cele mai importante modificări legislative așteptate în domeniul deșeurilor au fost pe larg discutate pe parcursul anului 2024 și acestea continuă să fie de actualitate și în 2025. Discutăm din nou despre Directiva Cadru Deșeuri și noutățile pe care le aduce din perspectiva obligațiilor și a impactului asociat, despre Regulamentul privind ambalajele și deșeurile de ambalaje care este recent publicat, dar și despre completările prevăzute să apară prin actele subsecvente care vor urma.

Păstrarea resurselor în economie și reducerea dependenței de materii prime greu accesibile

Guvernele și mediul de afaceri trebuie să privească circularitatea dincolo de constrângerile legale, ca noi oportunități de afaceri, mai ales în contextul limitării accesului la resurse, îndeosebi a materiilor prime critice.

Regulamentul (UE) 2024/1252 stabilește măsurile necesare pentru asigurarea aprovizionării sigure și durabile a pieței interne cu materii prime critice. Distribuția geografică a rezervelor de materii prime critice la nivel global face dificil accesul la acestea. În mod similar, recuperarea acestora la finalul ciclului de viață al produselor care le înglobează se realizează de multe ori în afara spațiului UE. În aceste condiții, este necesară o coordonare a aprovizionării cu materii prime critice la nivelul UE, în principal a celor care sunt esențiale pentru sectoare strategice, așa cum sunt energia din surse regenerabile, industria digitală, sectorul aerospațial și sectorul apărării.

Trei direcții de acțiune sunt importante:

• identificarea materiilor prime critice și strategice;
• monitorizarea aprovizionării și reducerea riscurilor de aprovizionare;
• măsuri de creștere a circularității și a durabilității materiilor prime critice utilizate în UE.

Asigurarea coordonării acțiunilor, astfel încât la nivelul UE să fie asigurată aprovizionarea cu materii prime critice, se face prin stabilirea unor indici de referință, îmbunătățind atât siguranța, cât și durabilitatea aprovizionării cu materii prime critice, prin:

• sporirea gradului de utilizare a propriilor resurse geologice și consolidarea capacității de extracție pentru a produce cel puțin 10 % din consumul său de materii prime strategice;
• creșterea capacității de prelucrare pentru a produce cel puțin 40 % din consumul anual de materii prime strategice;
• creșterea ponderii de materii prime secundare utilizate la cel puțin 25 % din consumul anual de materii prime strategice al UE, prin creșterea capacității de reciclare.

Produse durabile – proiectarea ecologică

Noile reglementări adoptate în anul 2024, pentru punerea în aplicare a Planului de Acțiune privind Economia Circulară a UE (2020), aduc în atenție cerințele privind proiectarea ecologică pentru produse sustenabile prin prevederile Regulamentului (ESPR) 2024/1781 și promovarea reparării bunurilor conform  Directivei 2024/1799.

Creșterea reciclabilității produselor este luată în considerare încă din etapa de proiectare prin măsurarea ușurinței și a calității cu care un bun la finalul ciclului de viață poate fi reciclat.  Această creștere se face prin utilizarea de materiale ușor reciclabile, accesul sigur, ușor și nedistructiv la componente și materiale reciclabile sau la componente și materiale care conțin substanțe periculoase, .compoziția și omogenitatea materialelor, posibilitatea de sortare cu un grad ridicat de puritate, numărul de materiale și componente utilizate, utilizarea componentelor standard, utilizarea standardelor de codificare a componentelor și a materialelor pentru identificarea componentelor și a materialelor, numărul și complexitatea proceselor și instrumentelor necesare, ușurința dezasamblării și a reasamblării nedistructive.

Dreptul la reparare

Începând cu 31 iulie 2026 toate Statele Membre vor avea reglementări naționale care vor asigura dreptul utilizatorilor la reparare pentru anumite categorii de bunuri. Printre acestea se numără echipamente de uz casnic, cum sunt mașinile de spălat rufe, mașinile de spălat vase, uscătoarele de rufe, aspiratoarele, frigiderele, telefoane mobile, dar și alte categorii de echipamente. Este de așteptat ca această listă să fie extinsă.

Producătorul trebuie să repare un produs la un preț rezonabil și într-un interval de timp rezonabil după perioada de garanție legală. Noile norme urmăresc să consolideze piața de reparații din UE și să reducă costurile de reparații pentru consumatori, concomitent cu reducerea cantității de deșeuri generate.

În timpul reparării, în funcție de particularitățile bunului respectiv, în special de nevoia consumatorului de a dispune permanent de acesta, consumatorul poate primi gratuit un bun de înlocuire, inclusiv un bun recondiționat, cu titlul de împrumut.